"De ce M-ai parasit, omule?"

Viața parohiei Martie 22, 2013

Suntem în prima săptămână a Sfântului și Marelui Post și ar trebui să fim deja pregătiți pentru jertfa sufletească pe care fiecare trebuie să o aducem pe altarul credinței noastre, să lăsăm în urmă omul vechi, plin de păcate și să primim cu bucurie ”omul nou”, mântuit prin moartea și Învierea Lui Hristos Dumnezeu.

            Din păcate, și aici mă includ, în primul rând, pe mine, acordăm din ce în ce mai puțină atenție însemnătății acestei perioade. Marele Post și Învierea au ajuns, în mentalul colectiv, concepte disipate, diminuate de materialism, undeva între un film la cinema și o carte bună. Mai auzim, din păcate, afirmații de genul: ”Mergi la Înviere?” de parcă mersul la Înviere este ca mersul la discotecă!

            Este de dorit să abandonăm atitudinea evlavioasă modernistă, care nu înțelege că Patimile lui Hristos, moartea și Învierea Sa spre mântuirea noastră, nu sunt re-editarea unui ritual de acum două mii de ani, credința ortodoxă nu este magie sau tradiție fără fond. Patimile lui Hristos se întâmplă aievea (prin faptul că noi, oamenii, nu postim, nu ne rugăm, nu facem milostenie, nu IERTĂM!?! – toate sunt cuie pe care le batem în Crucea lui Hristos, în fiecare zi). În această perioadă, suntem părtași pe viu la Sfintele Patimi ale lui Hristos, la moartea și Învierea Sa. Un sfânt Părinte spunea: ”Cine nu crede în Iisus Hristos, pentru acela Mântuitorul nu învie!”.

Și după toate câte le facem, cum ne răsplătește Domnul? Cu cea mai mare blândețe posibilă și iubire de oameni și printr-o răstignire continuă, în speranța că omul se va întoarce la Creatorul său. De un asemenea respect ne bucurăm din partea lui Dumnezeu. Domnul, Persoană fiind, discută cu noi, deasemeni  persoane, implicându-se într-un dialog prezent în toate aspectele vieții creștinului (începând cu realitatea din jurul nostru, acea ”revelație naturală” de care vorbește părintele Stăniloae în Teologia dogmatică ortodoxă). La un nivel, însă, mai personal, cam ce ne spune El (fiindcă, într-adevăr, o face), atunci când rătăcim în păcat? Iată o versiune destul de cuprinzatoare care m-a impresionat, cel care o citește putând avea certitudinea izbitoare că Hristos îi vorbește. Textul nu-mi aparține dar îl redau integral, spre folosul duhovnicesc al câtor mai mulți credincioși:

”De ce M-ai părăsit, omule? De ce Mi-ai întors spatele Mie, Celui Iubit? De ce te-ai lipit din nou de vrăjmașul Meu? Adu-ți aminte că pentru tine M-am făcut Trup. Adu-ți aminte că pentru tine M-am născut din Fecioară.

Adu-ți aminte că pentru tine am fost Prunc.

Adu-ți aminte că pentru tine M-am smerit. Adu-ți aminte că pentru tine am sărăcit. Adu-ți aminte că pentru tine am viețuit pe pământ. Adu-ți aminte că pentru tine am răbdat prigoană.

Adu-ți aminte că pentru tine am primit vorbire de rău, defăimare, batjocură, necinstire, răni, scuipări, pălmuiri, pătimiri de ocară, silnice.

Adu-ți aminte că pentru tine cu cei fără de lege am fost socotit (Luca 22, 37).

Adu-ți aminte că pentru tine am murit cu moarte de ocară.

Adu-ți aminte că pentru tine am fost îngropat.

M-am pogorât din cer, ca să te înalț pe tine la cer.

M-am smerit ca să te înalț.

Am sărăcit ca să te îmbogățesc. Am primit necinstire ca să te proslăvesc.

Am fost rănit, ca să te vindec. Am murit ca să îți dau viață.

Tu ai păcătuit, iar Eu am luat păcatul tău asupra Mea.

Tu ești vinovat, iar Eu am primit pedeapsa.

Tu ești dator, iar Eu am plătit datoria ta.

Tu ai fost osândit la moarte, iar Eu am murit pentru tine.

La acestea M-au mânat însă dragostea Mea, milostivirea Mea. Nu am putut răbda ca tu să pătimești în felul acesta.

Oare nesocotești dragostea Mea?

În loc de dragoste, Îmi plătești cu ură.

În loc să Mă iubești pe Mine, iubești păcatul.

În loc să îmi slujești Mie, tu slujești patimilor.

 

Dar ce ai găsit tu în Mine care să fie vrednic de dezgust?

De ce nu vrei să vii la Mine?

Vrei bunătăți? Toate bunătățile la Mine sunt.

Vrei fericire? Toată fericirea la Mine este.

Vrei frumusețe? Cine e mai frumos ca Mine?

Vrei noblețe? Cine este mai nobil decât Fiul lui Dumnezeu și al Fecioarei?

Înălțime vrei? Cine e mai înalt decât Împăratul Cerurilor?

Slavă vrei? Cine e mai proslăvit decât Mine?

Bogăție vrei? Toată bogăția la Mine este.

Înțelepciune vrei? Eu sunt Înțelepciunea lui Dumnezeu.

Prietenie vrei? Cine este mai vrednic de dragoste și cine are mai multă dragoste decât Mine, care Mi-am pus sufletul pentru toți?

Ajutor cauți? Cine va ajuta, afară de Mine?

Doctor cauți? Cine va vindeca, afară de Mine?

Veselie cauți? Cine va veseli, afară de Mine?

Mângâiere în întristare cauți? Cine va mângâia, afară de Mine?

Tihnă cauți? La Mine vei dobândi tihnă penrtu sufletul tău.

Pace cauți? Eu sunt pacea sufletului?

Viață cauți? La Mine este izvorul vieții.

Lumină cauți? Eu sunt Lumina lumii.

Adevăr cauți? Eu sunt Adevărul.

Calea cauți? Eu sunt Calea.

Călăuză spre cer cauți? Eu sunt Călăuza cea credincioasă.

 

Așadar, de ce nu vrei să vii la Mine? Nu îndrăznești să te apropii? Dar de cine e mai lesne să te apropii?

Te sfiești să ceri? Dar cine a cerut vreodată cu credință și nu I-am dat?

Păcatele nu te lasă? Eu pentru păcătoși am murit.

Te tulbură mulțimea greșalelor? Milostivirea Mea este și mai multă.

Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi.”

(Sfântul Tihon din Zadonsk – Cele mai frumoase rugăciuni, pp. 5-8, Ed. Sofia, București, 2011).

            Deși este abia începutul Postului, să ne amintim că suntem creștini, că Hristos a suferit și suferă în continuare pentru noi și să încercăm să devenim mai buni, mai blânzi, mai smeriți, mai puțin aplecați spre păcat iar credința noastră să devină din ce în ce mai puternică, în fiecare zi. Doar așa vom putea întâmpina, cu adevărată bucurie, ziua cea binecuvântată, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

            Post ușor, tuturor!

            Slavă lui Dumnezeu – Tatăl și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor amin!

 

Cătălin Pahomi